"Am pornit la drum pur precum lumina un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina cautand iubirea si stima si cum nu stiam sa lovesc viata m-a lovit prima si am aflat ca nu e prea rau sa nu fi om sa fi prea om e crima si uite-asa a picurat un pic de negru in esenta mea pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea si-atunci mi-am spus, „nu mai e loc de nimic sfant in lume” ne pierdem printre ace, fumuri si glume facute pe seama celor slabi ne nastem sanatosi si-ncercand sa ne vindecam devenim bolnavi vezi tu, viata e o strada, slab luminata plina de gropi, plina de blocuri, gata sa cada ghici peste cine plina de focuri gata sa arda pe oricine plina de ochi gata sa vada orice slabiciune plina de prosti ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune cat despre mine, nimic din tot ce misca nu ma mai misca doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig ura si azi o sa ma vand in rest acelasi praf doar in alt vant si nici eu nu mai sunt acelasi si nici nu mai stiu cine sunt"